Taceri
Undeva departe, soarele insangereaza un capat de cer. Chemari lungi, parca de pe alta lume, anunta strigatul sugrumat al unei renuntari neintamplate inca. Idei infinite imi impanzesc pana si ultimul loc in care ar putea salaslui linistea. Trimis de undeva, doar tu ai putea sa omori agonia. Putina lumina m-ar face sa renunt neintrebatoare in fata gandului. Cuvintele scrise –sentimente zbrobite de neantul necunoasterii, ma fac sa-mi constientizez doar somnul. Si invocand divinul sa alunge intunericul, raman doar clipe…si undeva departe…eu.
