Cuvintele capriciului

Revin astazi la definitii, la cele general acceptate si publicate in DEX, in cautarea capriciului ascuns in noi, incercand sa mai invat cateva cuvinte ale limbii materne.

CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie, cu treceri neaşteptate de la o stare emoţională la alta. [Var.: (înv.) capríţ s.n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio.

O dorinta care trece fara a fi indeplinita ramane un capriciu uitat. Incapatanarea in satisfacerea unor capricii ma face sa cred ca acestea ar putea fi incadrate la nevoi superioare, de crestere, acele nevoi de auto-actulizare, definite de catre Maslow ca provenind din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacităţile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Asta presupune o continua adaptare si cautare a modalitatilor de imbunatatire a propriilor calitati. In opinia mea, reversul medaliei poate fi egocentrismul si apoi pierderea echhilibrului interior. Aerul inaltimilor e rarefiat iar mersul pe culmi e al dracului de riscant. Farafastac si bazdac, din ce in ce mai rar intalnite cuvine, aproape apanajul cartilor inchise. Sarim peste capriciile muzicale astazi.
CAPRÍCIU s. 1. chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, graţiozităţi (pl.), maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât un ~.) 2. (MUZ.) fantezie, (rar) ricercar. (Un ~ spaniol.)

Cat de multe cuvinte prin care se gaseste capriciul, aproape ca zambesc. Nu cunosteam marghiolie (care imi suna ciudat), toancă, zâmbâc, paraxenie (ce bolnavicios suna), ricercar. Sunt capricios, deci pârţagar (!).

 
capríciu s. n. (sil. -pri-) [-ciu pron. -ciu], art. capríciul; pl. caprícii, art. capríciile (sil. -ci-i-)

CAPRÍCI//U ~i n. 1) Dispoziţie de moment neaşteptată şi, adesea, stranie, manifestată cu încăpăţânare; naz; toană; moft. ♢ ~ile modei caracter schimbător al modei. 2) Compoziţie muzicală instrumentală sau vocală de formă liberă, având caracter de improvizaţie. [Sil. -pri-ciu] /<fr. caprice, it. capriccio

capríciu (capricii), s.n. – Dorinţă trecătoare, toană. – Mr. căpriciu. It. capriccio, de unde şi ngr. ϰαπρίτιο (› mr.). – Der. capricios, adj.

CAPRÍCIU s.n. 1. Dorinţă trecătoare, de cele mai multe ori extravagantă; gust neobişnuit, ciudat; toană. 2. Compoziţie muzicală instrumentală, ritmică şi cu un tempo viu, fără formă fixă. [Var. capriţ, capriţiu, s.n. / < fr. caprice, it. capriccio].

CAPRÍCIU s. n. 1. dorinţă trecătoare, extravagantă; gust neobişnuit, ciudat; toană. 2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcţie liberă. (< fr. caprice, it. capriccio)

Trecand prin definitii, adun cateva cuvinte pe care le plac si imi sunt dragi: dorinta extravaganta, gust neobisnuit, moft, poftă, fantezie, dambla. Si imi place ca dictionarele ne invata si pronuntia cuvintelor. Adica ne educa limba. In rest…va doresc o zi cu multe zâmbâcuri!