Dar din dar
In sfarsit, dupa ceva vreme, mi-am dat seama ca nu am uitat inca sa tastez repede si sa scriu incet. Ma gandeam la vorbele cuiva, reusind sa-i silabisesc sacadat neuronului meu galopant cuvantul “capriciu”, cand degetele s-au si sincronizat cu intimitatea gandului. Si uite asa, am frunzarit primele postari aparute, bien sure, pe google, descoperind o porcarie de articol, imi permit sa spun: “Infidelitatea - o boala, un capriciu sau o curiozitate?”. Si bineinteles ca era invocat EL - infidelul, nemernicul, bestia, candva El - adoratul. Motivul infidelitatii: extrapolarea placerii in patul alteia, pentru ca ea nu mai doreste “altfel”. Explicati-mi stimabile “doamne” ce inseamna “altfel” - tot cu EL adoratul, dupa -altfel nu- fara voie, viitor infidel. Primesc pietre in cap, neuronul a galopat, stanjenit demult, in afara lui, dar totusi vreau sa pricep cum se poate blama impricinatul de acest “capriciu”, cand ele se sustrag trairilor?
Si ca o utopie, m-am gandit apoi la “a darui neconditionat” - o chestie dupa care multe tanjesc in serile de iarna, cand doar fulgii de nea mai reusesc sa le atinga. Se spune ca a sti sa primesti este uneori mai important decat sa daruiesti. Cea care admite - veti urla voi cele cu batic pe cap - e o stricata!? Dar si ea e sora, femeie, viitoare sotie si mama. Si “altfel” e tot la fel de neconditionat ca “de obicei”. Pun punct aici si marturisesc ca nu am depasit limita permisa de alcool si nici nu am fost torturata “inca” sa scriu….
