Hotii de timp (3)

Incerc sa va redau mai jos, o parte dintr-un interviu pe care, la vremea lui, l-am gasit fascinant prin modul in care trateaza jocul omului cu timpul sau. Intregul material a fost publicat in revista Men’s Health si se ocupa in primul rand de somn, acea parte a timpului nostru pe care o dedicam uneori si visarii.

“Chiar daca ma straduiesc sa fac miscare si sa ma mentin la o greutate decenta, am avut si ceva probleme cu inima. Iar asta a fost numai din cauza unui sir lung de nopti pierdute (justificat sau nu). Acum, cind ma afund intre perne, stiu ca somnul este o miza prea ridicata pentru a nu fi luat in seama. E valabil si pentru tine, frate. Avem nevoie de odih­na. E pentru binele nostru.
Problema insomniei este foarte vizibila in Las Vegas, unde multa lume ramine treaza pina la venirea diminetii. M-am dus acolo sa petrec o noapte intr-unul din cazinouri, alaturi de dr. William Thompson, expert in jocurile de noroc la Universitatea Nevada din Las Vegas. Cind l-am intrebat de ce a ales aceasta spe-cialitate, mi-a spus: “Daca traiam in Siberia, studiam ursii polari.” In timp ce ne plimbam prin cazinoul cu pricina, am vazut zeci de oameni care motaiau. Iar partenerul meu mi-a explicat citeva modalitati prin care cazinourile din Las Vegas scot profit de pe urma lor.

Printre aceste modalitati se numara transformarea banilor in jetoane (asa nu iti mai dai seama de valoarea pe care o joci) sau plasarea celor mai tentante pariuri catre orele dimi­netii, cind privarea de somn ii face pe clientii lor sa se concentreze mult mai greu. Pentru a intelege acest mecanism, sa examinam creierul uman in timpul somnului. Pe masura
ce Homo sapiens a evoluat de la maimuta la om, creierul s-a dez­voltat si el. E vorba mai ales de o structura numita cortex prefrontal, care preia informatii de la creier, le trece prin filtrul amin­tirilor noastre si le adauga emotie si intelegere.

Curind, omul a inceput dominatia sa asupra planetei, iar cortexul pre­frontal, locul de bastina al ratiunii, i-a aratat calea pe care sa mearga. Nu e de mirare ca proprietarilor de cazinouri nu le plac persoanele rationale. Ei incearca sa te readuca la o stare primitiva. Metabolismul glucozei (rata de consum energetic din cortexul prefrontal) incetineste atunci cind noaptea e pe sfirsite.

Comportamentul de Neanderthal ascuns intr-un cotlon al creierului incepe sa pre­ia controlul. Evolutia face drumul invers, iar tu devii mai putin uman. Te-ai transformat intr-o bestie care nu numai ca nu si-a respectat ora de culcare, dar a si plecat sa parieze, sa urmareasca femei goale, sa bea cocteiluri si sa fumeze trabucuri. Insa cortexul prefrontal are nevoie de o pauza, asa ca isi inceteaza activitatea. Emotiile tale devin inflexibile. Nu mai ai capacitatea sa iei decizii.

Te-ai ratacit intr-o lume artificiala. Iar cazinourile sint pregatite sa te preia. Noaptea se scurge, iar mizele cresc. Cei 5 dolari de dupa-amiaza devin 20 de dolari seara, 50 de dolari la miezul noptii si tot asa, pina cind fiecare mina pe care o joci are consecinte in plan financiar. Daca joci foarte mult, orice “noroc” se intoarce impotriva ta. Asa sint indivizii pe care-i vezi dimineata pe strada imbracati cu hainele din seara prece-denta, cu cortexul prefrontal excitat de cafea si hormoni de stres si care nu stiu pe ce lume se afla.

Si asta pentru ca au jucat si au pierdut datorita unui mecanism de existenta caruia nici macar nu sint foarte constienti: ritmul circadian care le controleaza zilele si noptile, intreaga viata. Cind acest mecanism iti spune sa te duci la culcare, n-ar fi rau sa-l asculti. Nu face decit sa te fereasca de necazuri. N-am nimic cu cazinourilor din Vegas si de aiurea. Barbatii care se duc acolo sint constienti de riscul la care se expun si, totusi, continua s-o faca (desi sansele lor de cistig si cortexul prefrontal se subtiaza). Cel putin, fetele care fac striptease pretind ca sint dragute cu ei.

Numai ca industria cazinourilor e o personalizare a pariurilor mari si paguboase pe care le face societatea contemporana. Majoritatea barbatilor considera ca somnul este o pierdere de timp si pariaza pe viata lor ca pot trai si fara sa doarma. “Cine are nevoie de somn?” intreaba retoric o reclama la o marca de bere. “Nu dorm decit patru ore pe noapte”, se lauda colegul tau de serviciu (si eu am fost acolo, si stiu cum se uitau oamenii la mine cind le spuneam asta), imitindu-l parca pe Thomas Edison, fervent inamic al somnului si inventator al becului care ne ajuta sa raminem treji pe timpul noptii.

Ne simtim rusinati atunci cind trebuie “sa ne furisam cind tragem un pui de somn” sau cind blamam un coleg “pentru ca a adormit cu capul pe birou”. Iar somnul nostru sufera din cauza asta. Cercetatorii americani au descoperit ca lumea doarme, in medie, cu doua ore si 12 minute mai putin decit in anul 1910. Si asta nu se datoreaza numai programelor de televiziune care ne monopolizeaza serile.

Haide sa vedem ce inseamna sa dormi ca lumea, ca sa stii ce ai de pierdut atunci cind dormi pe apucate. Toata ziua consumi glucoza, combustibilul care te ajuta sa traiesti. Un produs secundar al acestei reactii e un neurotransmitator numit adenozina, care se conecteaza la receptorii din sistemul tau nervos si le spune sa-si inceteze activitatea pe perioada noptii. (Aceasta este explicatia pentru care cei ce fac exercitii fizice sustinute dorm mai bine. Ei consuma mai multa glucoza.)

Efectul adenozinei este intarit de un alt regulator de energie: melatonina. si ea isi face treaba inainte de culcare. Din cauza ei, incepi sa casti si sa declansezi suita de ritualuri de la culcare. Daca aceste ritualuri se desfasoara corect, vei ajunge in pat pregatit sa dormi. Sexul e o varianta la fel de viabila. Contactul sexual declanseaza atacul unui hormon numit oxitocina - un somnifer extrem de puternic.”