Reject!

ÃŽmi îngădui o clipă ….. ÅŸi admir mersul zdrenÅ£uit al frunzelor, care adie-n vântul toamnei ÅŸi se lovesc de asfalt, una câte una. Sugrumate parcă, sub paÅŸii trecătorilor dezinteresaÅ£i, îşi acceptă cu indolenţă începutul din imediatul sfârÅŸit. Cu teamă păşesc pe covorul de frunze ÅŸi mă-ntreb dacă roua debutului poate ÅŸterge clipele adâncite undeva în mine… Åži totuÅŸi… nu vreau să uit tristeÅ£ea simÅ£ită cândva. Nu pot să urăsc clipa de ieri..ÅŸi încă nu pot să mă bucur de ziua de mâine…

Dar azi simt că trăiesc, deşi mi-e greu să respir o dată cu tine. Vreau să te văd, să te simt lângă mine, cu mine;  în mine eşti oricum de-o veşnicie.

Te ador nebunule nimeni! Ador mersul legănat al picioarelor tale pe veÅŸtedul covor de frunze moarte…EÅŸti gol demult ÅŸi totuÅŸi încerci să trăieÅŸti pentru mine.. Cât eÅŸti dispus să distrugi pentru noi? Ce poÅ£i clădi pentru ziua de mâine? ….

………………….

Azi a murit toamna ÅŸi văd … NIMIC pentru mine. Am obosit deja. Merg pe străzi ÅŸi lângă mine o durere macabră stă să mă străpungă. Imi sincronizez gândurile ÅŸi realizez că ceea ce credeam că mă reprezintă m-a rejectat cândva..acum sunt o nălucă…în viaÅ£a mea ÅŸi a unui nimeni..

NimeniÅŸieu a murit odată cu învierea toamnei…Acum, m-am aruncat într-un ocean de gheaţă ÅŸi simt apropierea morÅ£ii care-mi încălzeÅŸte sângele…Åži cu o ultima strigare, a sufletului încreÅ£it de atâta suferinţă, mă gândesc la un nimic care ÅŸi-ar da viaÅ£a pentru mine…Cu ură i-aÅŸi cere moartea, ca să mă bucur de libertatea ce ar putea să­-mi revină. Acum sunt îngheÅ£ată pe viata şi nu mai pot să gândesc lucid despre mine…

…………………..

Nimic nu are importanţă, trecutul a murit, iar eu voi trăi doar pentru ziua de azi, fără să-mi mai îngădui o clipă pentru ziua de mâine…