Dar din dar
In sfarsit, dupa ceva vreme, mi-am dat seama ca nu am uitat inca sa tastez repede si sa scriu incet. Ma gandeam la vorbele cuiva, reusind sa-i silabisesc sacadat neuronului meu galopant cuvantul “capriciu”, cand degetele s-au si sincronizat cu intimitatea gandului. Si uite asa, am frunzarit primele postari aparute, bien sure, pe google, descoperind o porcarie de articol, imi permit sa spun: “Infidelitatea - o boala, un capriciu sau o curiozitate?”. Read more
De-a joaca
Sa ne imaginam lucruri:
arbaleta - tradare (editat de M.: de ce e tradare? pentru ca e singura a carei sageata poate strapunge vesta antiglont?)
viteza - ochi …
Un lux nebun
In urma cu aproape 4 ani. Pe 13 iunie m-am lasat de fumat. Simplu si fara concesii dupa. Pur si simplu, stand deasupra unui platou cu mici si a unei halbe de bere, am realizat ca norul de fum de deasupra este rezultatul
tigarilor pe care le devoram ca pe carne si nicidecum iluziei ca am depasit limita otravii tamaduitoare. Am ridicat paharul si am zis: de maine ma las de fumat! Intr-un glas s-au auzit vocile prietenilor mei…hahaha..si nu era Mos Craciun. Mi-am vazut de carne mai departe si bineiteles de Lucky Strike…concubinul meu. Pana spre miezul noptii mai savurasem unul si deja ma vedeam spitalizata cu un neuroblastom. Au urmat cateva zile de sevraj, vise cu draci si alte d’astea, cert e ca, acum, pot sa spun: Ma numesc D. si nu am mai fumat de 3 ani, 9 luni si enspe zile.
Ieri, 31 martie, o zi nefasta de dimineata. Acum nu o pun pe seama lui Guta, dar cert este ca mi-am innecat amarul intr-o tava cu praijituri. Si nu era una d’aia mica de chec economic. Regret amarnic, ma caiesc si recunosc ca nu’s’ce-a fost cu mine. Dar, ca si-atunci, promit solemn ca praji nu mai e de mine !?
Si nu zic asta, doar asa, ca azi e -1 aprilie…
Â
El care este papa humus
Nu stiu altii cum sunt….dar eu recunosc ca anii au trecut peste mine si nu m-am facut partasa trecerii lor. Ignoranta e o binecuvantare…. am auzit candva. Si de atunci, mi-a placut sa tratez inocenta cu superficialitate si nu invers. Anii au trecut, eu m-am transformat dintr-o fetiscana intr-o fetiscana retusata si uite asa am ajuns sa tratez superficialitatea cu inocenta. Pana cand azi, am realizat din nou, urcand pe asa zisul taler al constiintei….ca anii au trecut peste mine, iar eu nu m-am facut umbrelor partasa, ci doar trecerii lor.  Dar hai sa dam repede pagina asta si sa-l descoperim pe el. Un el care, nu de mult, facea pipi in nisip si care mai apoi uda cu nonsalanta gardurile fetelor, marcandu-si teritoriile; un el, care a trecut de la bere si chipsuri de proasta calitate (sa ne scuze comunismul si mai apoi democratia prost inteleasa), la tequila sorbita de pe sfarcurile fragede ale unei iubite oarecare si humus.Â
La pariu ca iubitii multor femeie/barbati n-au auzit de humus decat din cautarile pe google (la pariu ca multi fac asta abia acuma!?), iar majoritatea ele-lor au servit “delicatesa” doar cand s-au gandit la kg-le in plus,
sau cand s-au pregatit de spovedanie.
Si totusi, un el care este papa humus.
La pariu?!
” Fiecare se inconjoara de sine insusi! ”
