Nu inteleg Haiku
Printre preocuparile mele, recunosc, nu s-a numarat si interesul pentru poezia japoneza, cu atat mai putin pentru haiku. Insa recitind O data cu florile de cires… gandurile mi-au zburat catre sakura si implicit poemele acestui popor ce a inventat samuraii. Wikipedia, sumar defineste haiku:
“Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză
Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflaţi în strânsă relaţie: Haiku, Hokku şi Haikai. (…)Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută şi în afara ei. Mulţi scriitori englezi sau americani, dar nu numai, şi-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori şi scriu pentru ei înşişi. Mulţi s-au întrebat de ce această formă este atât de populară, atât în Japonia căt şi în afară, mai ales că, în încercarea de a compune o asemenea poezie în altă limbă decât japoneza, haiku îşi pierde definiţia - căci în această limbă şi doar aici, toate sunetele ce formeaza alfabetul au aceeaşi lungime, iar toate poemele haiku - implicit - sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri străvechi. Însă arta modernă încearcă - se pare - să elimine aceste limite, aceste reguli, lasând liberă imaginaţia artistului, iar aceştia se concentrează asupra conţinutului, nu numărului de silabe. Se poate spune că poezia haiku are un punct forte: şi anume, ca exprimă atât de multe prin atât de puţine cuvinte. (…)
Categorii estetice pentru Haiku:
Aware (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă)
Fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)
Ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)
Mei (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane)
Mono No Aware (patos al lucrurilor)
Mushin (negativitate, lipsă de spirit, cu conotatii din filozofia Zen, de nimicnicie)
Sabi (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător)
Wabi (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare)
Yugen (misterul singurătăţii, al însingurării)
Karumi (simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe).
O altă formă de poezie inspirată din haiku se numeşte senryū. O altă formă de poezie japoneză scurtă, cu formă fixă se numeşte Dodoitsu. TANKA(tan=scurt; ka/ku=poezie)”
Cam asa ceva gasim la o cautare rapida despre haiku. Pana la urma un mic poem (5-7-5) in care autorul vrea sa spuna multe in putine cuvinte. Sa exprime esenta unor ganduri si trairi, intr-o descriere armonioasa a lumii incojuratoare, deranjat doar de grimasa unei premature sinucideri (sepukku). Pentru generatiile hi5, haiku asta e o altfel de manea, care spre deosbire de originalul care in multe cuvinte nu spune nimic, in trei versuri incearca sa contureze un intreg univers. Totusi, nu inteleg haiku … pentru ca este scurt si stramt iar autorul se poate ascunde dupa cuvinte mimand originalitatea artei. Dar poate ca nu are timp nici de arta pentru ca vine cutremurul si s-au dus dracu masa, casa, gheisa si inspiratia. Si asa ramane cu sabia, onoarea si…floarea de cires, a carei gingasie o admira stiind ca va aduce fructe. Read more
