..mereu..

Putinta de-a-ti alunga vibratiile ce-mi mistuie somnul…am lasat-o demult adormita. O lume, o data intrata in intimitatea celor mai rationale ganduri, anuleaza parca o picatura de roua..Petale timide de trairi frivole, se joaca frenetic cu existenta comuniunii spre care priveam smerita-odinioara.

Acum simt cum neantul prinde contur si singurul gand cu care mai fraternizez acum, e o dorinta, totusi incerta, de a anula distanta, fiind macar aici…eu…’o data’.

Astept ‘o clipa’ de prezenta prin preajma. Cazut langa mine, ma faci sa cred ca numai linistea eterna a unui labirint, va aduce candva …lumina. Sclipirile intunecate a unei lumi parasite isi cer intaietatea, iar clipa devine intr-un moment de slabiciune …ireala. Doar am crezut..si totusi nu suficient de mult, incat sa simt atunci, ca a-si putea fi langa tine….si maine.

Usor dispar si inaltul stropilor m-arunca intr-un mormant ..de suflete. In zadar mi se pare sa simt legatura ce m-ar face intr-un final sa invoc divinul..Nu voi afla aici, niciodata, ce caut. Ma zbat dupa o parte din tine…Esti atat de departe si te gandesti poate mai mult decat mine. Si desi crezi ca nu…ai incredere-n mine…o parte esti …tu, cautare!

Decat sa cred ca n-am stiut, mai bine recunosc ca a trebuit sa mint ignorandu-mi chemarea. Imi zdrobesc trairi pe care multimea le-a constientizat prin neputinta, a fi ireale. Limitele de unde puteam auzi stropii de roua, creaza halucinant imaginea pierduta. Prea multa lumina si totusi….

Visez ca sunt deja langa tine..Tremurand de teama te chem aici, langa mine. Cazand in genunchi, te implor sa-ti intorci privirea abatuta de vreme, sa-mi presari petale..aratandu-mi realitatea unui vis feeric..

Dar cine stie..Poate candva ai sa-ti intorci visator privirea, si-ai sa ma faci sa cred in putinta de a fi “mereu” ….alaturi de tine….