Minune, vorbesc mortii
Mai jos va redau esenta politica a intamplarilor din ultimele saptamani. Adica, la noi ca la nimeni. Si daca tot suntem nimeni, macar sa fim cineva. Sinteza de cuvinte: politicieni romani, Chisinau, Moldova, Harghita, libertate. Ah uitasem de Kasko Lokes asta, sa ii fie tarana usoara nebunului…sau nu!
Europarlamentarul Laszlo Tokes afirma ca politicieni romani ca Adrian Severin si Victor Bostinaru se folosesc de manifestatiile de la Chisinau pentru a legitima “revendicari teritoriale” si ca exista un program guvernamental secret de populare cu cetateni din Moldova a judetelor Harghita si Covasna. Presedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania califica drept regretabil si ingrijorator faptul ca mai multi politiceni romani incearca sa foloseasca manifestarile conduse de dorinta de libertate a tinerilor moldoveni pentru a legitima revendicari teritoriale, potrivit unui comunicat remis ieri redactiilor.(mediafax)
PS. In mmatii de europarlamentar roman!
Romania, tara pe care o iubesc !?
Dimineata asta, marti, 31 martie.
O zi nefasta daca ne uitam la data de-a-n-curulea. Coincidenta face sa ascult stirile azi, lucru pe care de obicei nu-l fac. Aud ceva despre impozite si taxe si apoi, ca azi ar fi ultima zi cand ma pot considera un cetatean onorabil al dulcei nostre Romanii, platindu-mi impozitele, azi inca fara majorari. Grabita sa scap de puhoiul de batranei, care sigur se vor inghesui azi, ca la coada de lapte pe vremuri, imi trantesc curul in masina si apas pedala de acceleratie. Virez stanga, apoi dreapta si pe un drum mai finut decat funduletul unui bebelus, dau de un marlan care-mi taie fata, imi rade oglinda, ma lipeste de o alta masina din drepta mea, ponindu-i aleia alarma.
Si dinspre geamul larg deschis de unde nu se auzea mai inainte decat vocea lui Guta, aud o voce mult prea efeminata pentru moaca badaranului: da-te-n pula mea, fa ! , accelerandu-si frenetic masina non-euro….o dacie 1310.
Sunt socata! Cuvintele imi sunt oricum de prisos, gura mea ramane neputincioasa in fata monstrului cu chip de om. Cu picioarele tremurande, trag sper dreapta. Imi verific masina, imi indrept oglinzile, ascultand in continuare alarma celui “atacat” de mine, fara voia mea, doar doar o iesi vreunul la geam, sa-mi cer scuze, tot eu.
Accelerez, in tacere, spre Administratia Financiara. As prefera sa virez dreapta spre casa, dar ma misca in continuare datoria de cetatean.
Si totusi 31 nu e 13. Putea fi si mai rau !?
