O data cu florile de cires…
Daca nevoia suficient de abila, invingatoare in lupta cu reusita, este interesul…atunci, sa-i acordam tentatiei, ce-i al tentatiei si sa ne trezim gandurile din somnul nevoii. Cu certitudine fiecare din noi avem o primavara a varstei pe care nu o simtim. Verticalitatea ne descurajeaza adesea sa recunoastem si ultima nuanta de parfum ce mai staruie in urma pasilor. Un parfum, ce odata cu primavara, se amesteca halucinant cu mirosul florilor de cires.
Nu rareori zabovim gura casca prin fereastra unbreakable la savarine, prin renuntare, ignorand de fapt chiar cauza acestei primaveri. Si atunci unii, mai imorali decat altii, “citesc” printre randuri si mimeaza profunzimea gandului, iar noi toti ceilalti ascundem chiar si cea mai fertila imaginatie…
Noroc ca nu vorbim in somn !? 
